Dragi cititori,
Da, știu. Frazele mele de aici nu sunt complete. Lipsa mea de paragrafe este îngrozitoare. Poate și ortografia mea. Dar este un vis și regulile nu se aplică în vise, nu-i așa? Numiti-l experimental. Bucurați-vă. Comentariile sunt întotdeauna binevenite.
– JJS Harshaw
* * * * *
La început, tot ce se poate vedea este fața Mariei. Din partea stângă. În limbaj cinematografic, un prim-plan strâns. Ochii ei sunt închiși. Părul ei negru ca pana corbului este netezit și tras înapoi într-un coc strâns. Fața lipsită de machiaj. Gura deschisă. Buzele pline și umede.
CADRU
O mână intră în cadru de jos, surprinzând visătoarea. Mâna se mișcă ușor de-a lungul liniei maxilarului Mariei într-o mângâiere lentă. Maria ridică capul, se întinde spre dreapta. „Oh daaaa…,” șoptește Maria. „Da, asta se simte atât de bine.” Își înclină capul pe spate. Arcându-și gâtul pentru mână. Mâna frumoasă și grațioasă. Să-i mângâie gâtul. Maria gâfâie.
CADRU
Cadru se lărgește într-un plan mediu. Pentru a acomoda proprietara mâinii. Laura îi mângâie gâtul Mariei pe partea dreaptă. Mâna Laurei mângâie Maria în spatele urechii stângi. Laura îi prinde bărbia Mariei în mână. Zâmbește. Laura se apleacă spre Maria să o sărute. Maria își deschide buzele pentru a primi. Buzele ei tremură. Se sărută. Încet. Adânc. Laura se întoarce la gâtul Mariei. O linge delicat de la adâncitura de la baza gâtului Mariei până în spatele urechii Mariei. De acolo se întoarce la festinul care este gura întinsă și limba senzuală a Mariei. Visătoarea iese din somnul REM și tabloul se estompează în negru.
Un alt ciclu de REM
Visătoarea stă în cameră la picioarele unui pat.
CADRU
Cadru de stabilire: Maria este încătușată de tăblia de alamă a patului. Brațele întinse deasupra capului. Maria este îmbrăcată. O simplă bluză albă, Oxford cu nasturi. O fustă verde de in. Laura stă lângă ea. Goală. Un coapsă albă întinsă peste burta fustei Mariei. Mâna Laurei mângâie fața și gâtul Mariei. Fața Laurei îngropată în adâncitura gâtului Mariei. Laura se ridică pe un cot. Îi atinge fața Mariei.
„Maggie, iubito, o să-ți deschid bluza acum și o să-ți sug sânii.”
„Te rog….,” este rugămintea pasională a Mariei. Își aruncă capul pe perne. Așteaptă noua senzație a unei femei care îi suge sânii. Laura deschide bluza Mariei. O desface, dezvăluind sutienul alb de dantelă al Mariei. Laura își trece mâna de la fața Mariei peste sânii ei și umflătura blândă a burții ei.
O clipire în somn
Sutienul este deschis.
„Oh Maggie,” șoptește Laura cu admirație pofticioasă. „Ai niște sâni atât de frumoși; atât de fermi și rotunzi. Sfârcurile sunt atât de umflate…” Laura ia un sfârc în gură. Maria țipă în șocul plăcut al gurii calde și umede pe sfârcul ei virgin.
O altă ieșire din REM. Se estompează în negru.
DOAR AUDIO
„Maggs, vreau să fii iubita mea.” Vocea este liniștită și fermă; insistentă.
„Nu, nu pot! Nu ar fi corect…Nu….” Maria protestează, dar hotărârea ei slăbește.
„Cum dorești, Maggie. Va trebui doar să continuăm până te răzgândești, cred.”
„OH NU! Nu, te rog! Nu…” Rugămintea disperată a Mariei se transformă într-un geamăt de plăcere intensă.
Imaginea revine
CADRU
Maria. Părul negru sălbatic. Capul aruncat pe spate. Goală. Corpul întins și încordat. Împotriva cătușelor. În mijlocul unui orgasm intens. Laura. Pe burtă. Brațele înfășurând coapsele Mariei. Spatele alb, șoldurile pline și fundul către visătoare. Un șoc de păr roșu tuns scurt mișcându-se între coapsele albe și mătăsoase ale Mariei.
„…Da…,” între respirații grele, „da, voi fi iubita ta…”
Visătoarea se mută în spatele Laurei. O privește cum capul ei alunecă și se mișcă în timp ce își folosește gura pe sexul Mariei. Visătoarea se uită la concentrarea intensă pe fața Mariei. Strălucirea de transpirație care îi acoperă fruntea. Acoperindu-i sânii. Respirația ei neregulată. Pieptul și burta ei ridicându-se și coborând cu ritmul acțiunilor insistente ale Laurei. Visătoarea zâmbește. Se mută în spatele Laurei. Îi atinge șoldurile pentru a o lua.
Ieșire din REM
Se estompează în negru.
„Este ora 7:01 AM la Radio Știri 710 KCMO. Temperatura este un minus 12 rece în această dimineață. Mai bine înfășurați-vă bine în această dimineață!…”
Visătoarea geme la alarmă.
„Naiba!”
* * * * *
„Bună dimineața, Șefule, iată cafeaua și mesajele tale. Ți-ai închis telefonul mobil aseară, nu-i așa? Tsk, tsk.”
„Hmmmm. Avem vreo prăjitură daneză în dimineața asta?”
„Îmi pare rău, ai întârziat. Dronii de marketing te-au bătut la ele. Tot ce a mai rămas au fost câteva prăjituri daneze cu prune. Vrei să văd dacă mai sunt acolo?”
Șeful ridică privirea prin ochii încețoșați.
„Laura, cine naiba mănâncă prăjituri daneze cu prune? Cine face chiar prăjituri daneze cu prune?”
„Brutăria?”
„Deșteaptă. Vreo pește mai mare care se plimbă prin birou în dimineața asta?”
„Nu, totul este clar.”
„Închide ușa.”
Șeful scoate un Marlboro Red. Laura îl aprinde. Șeful se lasă pe spate în scaun, trage adânc și îl suflă încet.
„Ce avem pe program în dimineața asta?”
„Intervievezi, Doamne! În cincisprezece minute.” Laura consultă agenda. „O doamnă Maria Popescu. Absolventă Columbia cu o licență în comunicare. Oh.”
„Ce?”
„A fost în sororitatea mea.”
„Atunci sper că va fi la fel de dornică ca tine când ai început să lucrezi pentru mine.”
„Sunt încă dornică și știi asta.”
„Vii diseară? Îți fac paste angel hair și am o sticlă grozavă de vin care merge cu ele.”
„Nouă, e bine?”
„Perfect.”
O bătaie la ușă.
„E devreme. Intră.”
Maria Popescu, sora de sororitate și licențiată în comunicare, stătea în pragul ușii șefului. Îmbrăcată într-o cămașă albă, Oxford, apretată. Și o fustă simplă de in verde care îi ajungea până la genunchi. Pantofi negri cu toc de trei sferturi de inch. În ciuda frigului feroce, fără ciorapi.
„Bună. Sunt…”
„…Maria Popescu. Ce părere ai despre paste angel hair, vin alb și nopți târzii?”
„Le ador. M-am cam simțit singură de când m-am mutat aici.”
Șeful a zâmbit. Laura știa că șeful…
Mintea ei. Ea a zâmbit. „În seara asta. Poți veni cu șeful și cu mine.” * * * * * Să dormi, poate să visezi…